Baietii lui Anansi

Anansi, daca nu stiati, e chiar Paianjenul. Nascut undeva prin Ghana, el a migrat in tot vestul Africii si mai departe, in America Centrala, iar cateva dintre calatoriile sale au ajuns chiar si mai sus pe harta, pe plaiurile Americii de Nord. A vizitat locuri frumoase in tineretea lui, locuri ca Insulele Caraibe, unde si-a facut si salas pentru o vreme…

Sunt destule persoane care ii pocesc denumirea lui Anansi. Unii ii spun Ananse, altii ii spun Anancy sau chiar Nanzi, iar taranii aceia needucati din sudul Statelor Unite i-au deformat complet numele, ajungand pana la Aunt Nancy.

Anansi e om si zeu in acelasi timp. El stie sa spuna cele mai frumoase povesti si are umor cu carul, iar mai nou, din ce am inteles de la Neil Gaiman, are si copii. Pe unul dintre ei il cheama Fat Charlie si e mai pampalau, iar pe celalalt, daca nu vrea el sa-ti amintesti cum il cheama, degeaba-i cauti numele in memorie pentru ca n-ai nicio sansa sa-l gasesti.

Lasand putin smecheria la o parte, Anansi Boys e facuta pentru cititul pe plaja, la umbra, cu o cola in mana si zambetul pe buze, relaxat si incantat de ce-i poate nascoci mintea lui Neil Gaiman. Desi am citit-o mai mult in metrou, pe mine m-a binedispus fantasic, pufnind in ras de nenumarate ori la poantele descoperite in ea.

Cartea nu e pentru cei exclusiv inteligenti, aroganti si pretentiosi si nici nu te poti lauda cu ea in grupuri literare, din mai multe motive: in primul rand, nu are 2,000 de pagini, pentru a fi cu adevarat un efort sa o citesti, iar in al doilea rand, nici nu explica probleme existentiale, pentru a ramane cu mari directii filozofice de pe urma ei. Nu e, insa, nici apa de ploaie, dovada cea mai buna fiind premiul Locus primit in 2006, care vine ca o confirmare a faptului ca nu a fost doar o proba de dactilografie a autorului.

Iar Gaiman, pentru ca este un scriitor facut pentru mase, logica imi spune ca ar trebui ca se umple de bani dupa fiecare carte de soiul asta. Va puteti imagina in persoana lui o versiune a lui Stephen King de prin anii ‘70-’80, cand publica pe banda rulanta in America iar oamenii il citeau aproape exclusiv pe el.